Carpații sunt printre cele mai importante centre de biodiversitate din Europa, datorită gradului mare de împădurire și a prezenței unor suprafețe importante cu păduri seculare. Practicile silviculturale din trecut nu au avut mereu biodiversitatea ca obiectiv central al gospodăririi fondului forestier. Deseori arborii seculari sau arborii maturi vătămați au fost recoltați selectiv, rezultând parcele forestiere cu structuri și compoziții lipsite de heterogenitate. În unele zonele, astfel de practici au dus la păstrarea unui număr foarte mic de arbori seculari și cantități reduse de lemn mort, periclitând habitatele speciilor de coleoptere saproxilice protejate prin Directiva Habitate, cum ar fi Rosalia alpina* (croitorul alpin), Osmoderma eremita* (gândacul sihastru), Cerambyx cerdo (croitorul mare al stejarului), Morimus funereus (croitorul cenușiu) și Lucanus cervus (rădașca). Astfel de specii erau considerate în trecut ca fiind dăunători biotici, astfel că metodele silviculturale legale sau informale căutau să reducă pe cât posibil cantitatea de lemn mort prin lucrări de igienă, inclusiv recoltarea arborilor uscați sau în curs de uscare, rupți sau colonizați de insecte saproxilice. În trecut, în unele situații s-au aplicat inclusiv tratamente aviochimice cu insecticide, care au redus inclusiv diversitatea organismelor utile pentru reziliența pădurii.
Scopul proiectului este stoparea și inversarea tendinței de pierdere a habitatelor speciilor de coleoptere saproxilice cu areal în Carpați, protejate prin Directiva Habitate, prin demonstrarea unor acțiuni de conservare pentru creșterea conectivității habitatelor favorabile în ROSCI0208 Putna Vrancea (Parcul Natural Putna-Vrancea) și replicarea activităților cele mai potrivite în alte situri Natura 2000 din România.
