Rădașca Lucanus cervus
Rădașca este cel mai mare coleopter din România, putând atinge 25-89 mm (femelele 25-49 mm). Masculii sunt ușor de observat datorită mandibulelor lungi, ca niște clești. Nu toate exemplarele de mascul au mandibulele foarte lungi, din acest punct de vedere specia având o variabilitate morfologică mare. Astfel, întâlnim masculi cu mandibule lungi (majori) și masculi cu mandibule mici (minori).
Femela are mandibule foarte mici, de obicei cu lungime mai mică decât antenele. Dacă este prinsă, femela poate mușca omul. Masculul deși are mandibule impresionante nu poate strânge puternic. Masculii de rădașcă au de obicei elitrele și mandibulele de culoare roșiatică, pe când femelele au o culoare mai uniform negricioasă.
Poate fi confundat de nespecialiști cu Dorcus parallelipipedus sau Ceruchus chrysomelinus. Dorcus parallelipipedus are corpul negru lucios sau mat cu marginile paralele iar Ceruchus chrysomelinus are corpul negru lucios și elitrele cu strii longitudinale vizibile.
Rădașca ocupă în principal păduri de foioase de la altitudini mici și medii, fiind însă raportată chiar și la 1700 m în Bulgaria.
Larvele trăiesc în lemn mort căzut pe sol și în putrefacție, fiind preferate toate speciile de foioase, uneori chiar și pinul. Femelele depun ouăle în galerii săpate în sol (70-100 cm adâncime), foarte aproape de habitate surse de hrană (rădăcini, lemn căzut pe sol). După depunerea pontei femela moare în sol. Larvele migrează în lemnul din care se hrănește și se dezvoltă între 3 și 6 ani,. În ultimul an, înainte de emergență, se mută din nou în sol, de unde iese în stadiul de adult din iunie până la sfârșitul lunii august. Adulții supraviețuiesc până la 3 luni.
Rădașca are o dispersie redusă, zburând pe distanțe mici, mai ales la amurg. Uneori masculii cu mandibule mari zboară în roiuri mici în căutare de femele.
Având în vedere că se hrănesc exclusiv cu lemn mort și sunt sursă de hrană pentru multe insectivore, specia are un rol foarte important în ecosistemele forestiere, chiar și în cele antropice.
Este specie protejată prin Directiva Habitate (listată în Anexa II) și prin Ordonanța de urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice. Este considerată ca având statut de conservare favorabil în România (perioada 2013-2018).
Referințe bibliografice
Bardiani M, Chiari S, Maurizi E, Tini M, Toni I, Zauli A, Campanaro A, Carpaneto GM, Audisio P (2017) Guidelines for the monitoring of Lucanus cervus. Nature Conservation 20: 37-78. https://doi.org/10.3897/natureconservation.20.12687
Gîdei P, Popescu IE (2012) Ghidul coleopterelor din România. Volumul I. Editura PIM Iași
Iorgu SI (coord.) (2015) Ghid sintetic pentru monitorizarea speciilor de nevertebrate de interes comunitar din România. Asocierea S.C. Compania de Consultanță și Asistență Tehnică S.R.L. și S.C. Integra Trading S.R.L. București
