Croitorul mare al stejarului Cerambyx cerdo
Croitorul mare al stejarului este cea mai mare specie de croitori din România, atingând o lungime de 17-56 mm și o lățime de 8-14 mm. Antenele la masculi depășesc cu mult corpul iar la femele ating vîrful apical.
Croitorul mare al stejarului are un colorit general negricios cu elitrele roșcat-maronii spre vârfuri. Capul are mandibule puternice, cu rugozitate transversală evidentă. Pronotul (situat situat imediat după cap) are excrescențe ca niște țepi laterali. Elitrele au rugozități care le fac să apară punctate, însă devin netede spre vârfuri. În România se poate confunda cu specii precum Cerambyx welensii, Cerambyx miles, Cerambyx scopolii, Cerambyx nodulosus. Cerambyx scopolii (croitorul mic) are dimensiuni mult mai mici (lungimea unui deget comparativ cu aproape jumătate de palmă pentru croitorul mare) și este complet negru. Cerambyx welensii are corpul cu pubescenţă fină. maroniu sau maroniu-negricios. Pe elitre pubescența care formează câte o bandă laterală, mai lată spre vârfurile elitrelor. Cerambyx miles și Cerambyx nodulosus au corpul negru acoperit de puf și colorit roșcat-maroniu spre vârful elitrelor.
Croitorul mare al stejarului este o specie polifagă, care preferă stejarii dar și alte specii precum ulmul, castanul, frasinul, salcia, platanul, fagul. Preferă arborii pe picior din zone relativ însorite, dar poate ocupa și lemnul căzut pe sol. Arborii colonizați au găuri de emergență mari care sunt roșietice în interior dacă au fost folosite recent. Acești arbori supraviețuiesc mulți ani după ce au fost colonizați creând habitate pentru multe alte specii. Astfel, deși croitorul mare al stejarului are un rol cheie în ecosistemele de pădure fiind creator de microecosisteme, polenizator și hrană pentru speciile insectivore, extinderea mare a galeriilor în arborii atacați a făcut ca înainte de aderarea la Uniunea Europeană să fie considerat dăunător biotic.
Adulții ies din găurile de emergență din mai până în septembrie și supraviețuiesc circa 15 zile. Depun ponta în lemn de stejar viu, în trunchiuri sau ramuri groase. Larvele se dezvoltă în 3-4 ani. Adulții se pot dispersa pe distanțe lungi, zburând mai ales după apus. Poate atinge densități mari atunci când colonizează arbori favorabili (arbori însoriți, de peste peste 60 cm grosime).
Este specie protejată prin Directiva Habitate (listată în Anexele II și IV) și prin Ordonanța de urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice. Este considerată ca având statut de conservare nefavorabil inadecvat în România (perioada 2013-2018). În cadrul proiectului specia este vizată indirect, suprafața habitatelor favorabile fiind redusă.
Referințe bibliografice
Gîdei P, Popescu IE (2012) Ghidul coleopterelor din România. Volumul I. Editura PIM Iași
Iorgu SI (coord.) (2015) Ghid sintetic pentru monitorizarea speciilor de nevertebrate de interes comunitar din România. Asocierea S.C. Compania de Consultanță și Asistență Tehnică S.R.L. și S.C. Integra Trading S.R.L. București
Redolfi De Zan L, Bardiani M, Antonini G, Campanaro A, Chiari S, Mancini E, Maura M, Sabatelli S, Solano E, Zauli A, Sabbatini Peverieri G, Roversi PF (2017) Guidelines for the monitoring of Cerambyx cerdo. Nature Conservation 20: 129-164. https://doi.org/10.3897/natureconservation.20.12703
